Hărnicel şi Hoinărel

Vă întrebaţi cine sunt Hărnicel şi Hoinărel şi de ce este aşa importantă corespondenţa lor. Cum este corespondenţa lor rămâne să aflaţi singuri, după ce citiţi câteva din scrisorile lor.

Eu o să vă spun doar că scrisorile sunt pline de întâmplări deosebite, trăite sau auzite de cei doi fraţi gemeni: Hărnicel şi Hoinărel. 

Acum, sunt despărţiţi.

Hărnicel a rămas la bunica, să ajute la grădină şi fratele lui, Hoinărel a plecat cu avionul la Paris împreună cu copiii, nepoţii lui bunica.

Hărnicel este mereu zâmbăreţ, cu ochi albaştri veseli, cu nasul cârn şi cu barbă albă. Tichia roşie, pusă pe o parte îi dă un aer şugubăţ. E îmbrăcat pentru lucru în grădină: cu o bluză galbenă, pantaloni maro şi ghete negre. Are o mulţime de unelte de grădină. E harnic, munceşte mult în grădină. Într-o mână are o greblă şi în cealaltă o lopată. Pentru că florile trebuiesc mereu udate, pe umeri are o cobiliţă cu două găleţi în care pune apă. E mare grădinar!

Pe bocanci i s-a aşezat o broască verde pe nume Oac. Ea tot timpul îi ţine de urât.

Hărnicel în fiecare anotimp are de lucru şi-l găseşti în grădină.

Iarna strânge zăpada şi-l are tovarăş pe Omul de Zăpadă. Când frigul e mare, mai stă la căldurică în casă. De sărbători admiră Pomul de iarnă.

Primăvara se bucură de reînvierea naturii, de fluturii care zboară, de păsările care ciripesc, de greierii care cântă, de parfumul şi culorile florilor în razele de soare.

Vara îngrijeşte cu sârg florile şi legumele.

Toamna culege recoltele şi admiră culorile de toamnă ale copacilor şi foşnetul frunzelor.

Hărnicel este veşnic ocupat.

Hoinărel, la Paris, îngrijeşte florile de pe balcon şi de curând şi un mic prun în ghiveci. Hoinărel e tare mândru de prunul lui. Anul trecut, micul prun a făcut flori şi 10 prune. Toată familia a mâncat din ele. Au fost foarte gustoase. E rodul muncii lui: l-a udat, l-a curăţat şi i-a pus pământ bun. În primăvara asta a înflorit din nou. Pe marginea balconului are ghivece cu căpşuni, cu muşcate, crăiţe, gura leului şi petunii. Căpşunul face fructe de două ori pe an şi sunt foarte gustoase. Se îngrijeşte de toate plantele, doar e mare grădinar: le udă şi le admiră. Hoinărel e însoţit de broscuţa Oachi, care stă aşezată pe bocancul lui.

Hoinărel, mai tot timpul, stă în casă şi participă la viaţa de familie. Are locul lui preferat, pe comodă, în camera copiilor.

În zare se vede silueta zveltă a turnului Eiffel. În tovărăşia copiilor, nu este zi să nu afle câte ceva. Nu se plictiseşte niciodată.

Îi este dor de fratele lui geamăn, aşa că-i scrie câte o scrisoare şi-i povesteşte şi lui din ce a văzut şi a aflat.

Aici, la el, nu are curte cu multe plante, are câteva flori în ghivece, aşa că petrece mult timp cu copiii şi îi povesteşte şi fratelui din ce se petrece la ei acasă.

Fratele lui, Hărnicel, stă la curte și trebăluieşte din zori şi până seară: greblează, sapă, pliveşte, seamănă, plantează, strânge frunzele toamna, adăposteşte florile peste iarnă, împrăştie zăpada.

Hoinătrel îl laudă la toată lumea.

-Vedeţi? e foarte ocupat, Tot timpul lucrează în grădină.

Hărnicel e încântat când primeşte câte o epistolă de la Hoinărel.

După ce citeşte, se grăbeşte să-i scrie câte ceva şi el, că multe întâmplări au loc la bunica şi uneori, la unele e şi el părtaş.

Cu micile scrisori, fraţii se simt mai aproape, dispare distanţa de mii de kilometri dintre ei.

Câte au mai văzut şi-au auzit! Au multe să-şi povestească!

Hărnicel mi-a dat scrisorile, să le citim împreună. Scrisorile lor sunt pline de întâmplări, mult prea frumoase şi deosebite, aşa că merită să fie cunoscute şi să fie citite!